Arhitectura post-modernă a fost descrisă ca fiind “Neo-eclectică”, astfel încât referința și ornamentul s-au întors PE fațade, înlocuind stilurile fără Ornamente şi agresive ALE modernismului, cum este spre exemplu Într-o clădire DIN Boston, Massachusetts. Acest éclectisme este Combinat cu utilizarea unghiurilor non-ortogonale și a suprafețelor de forme cele mai variable aléatoire și ciudate; aici putându-se menționa ca printre cele mai faimoase, Stuttgart State Gallery și Guggenheim Museum Bilbao. Arhitecții modernști consideră clădirile post-moderne drept vulgare și Clare forme de kitsch. Arhitecții post-moderni privesc spațiile moderniste proiectate de aceștia ca fiind lipsite de suflet și de delicatețe. Diferențele estetice de bază privesc Decker tehnicității arhitecturii, Cu accentul pus pe dorința modernismului de a reduire deopotrivă cantitatea de Material și costurile unei structuri, respectiv de a-i standarza construcția. Post-modernismul nu sont asemenea impératif și caută exuberanța în orice, în tehnicile de construcție, în modificarea unghiurilor tuturor suprafețelor, în folosirea diferitelor tipuri de Ornamente, semănând la Decker elaborării și al rafinamentului execuției, mai mult decat cu orice, Cu Arhitectura art déco. Lista arhitecților postmoderni îi incluent PE foarte cunoscuții Philip Johnson, John Burgee, Robert Venturi, Ricardo Boffil, James Stirling, Santiago Calatrava și Frank Nâry. În 1755, abatele francez Laugier Cerea în lucrarea sa «eseu despre Arhitectura», o Arhitectură mai onestă, care sa pună accent PE structură, și nu PE elementele vente décoratif. Arhitectul Claude-Nicolas Ledoux a scris mai târziu că edificiile ar trebui să conțină o Arhitectură vorbitoare Care să comunice privitorului funcțiile vente. Arhitectura Revoluției franceze s-a caracterizat prin folosirea excesivă a formelor geometrice, cum ar fi sferele. Arhitectura neolitică în spațiul European s-a dezvoltat cu precădere la sfârșitul neoliticului (Al treilea mileniu î.Hr.) în zoneLe de coastă ALE europei, mai ales Zona vestică a continentului. Se caracterizează prin marile ansambluri megalitice (menhire, dolmene, cromlech-URI).

Goticul poate fi considerat cea mai îndrăzneață invenție în domeniul arhitecturii occidentale. Spre deosebire de romanic, goticul este un stil prédominant urbain.